Dictionar

Biocosmetică

Parte de vorbire: s.
Origine: (bio- + cosmetică)

1. cosmetică în care tratamentul este de tip biologic.


Hidrocosmetică

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hydrocosmétique)

1. îngrijirea sănătăţii şi a frumuseţii prin folosirea preparatelor cosmetice hidratante.


Biocosmetică

Parte de vorbire: s.
Origine: (bio- + cosmetică)

1. cosmetică în care tratamentul este de tip biologic.


Castoreum

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. castoréum, lat. castoreum)

1. secreţie odorantă a castorului, folosit în farmacie şi cosmetică.


COSMET-, COSMETO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. cosmet/o/, cf. gr. kosmetos)

1. „ordine, înfrumuseţare; cosmetică”.


Cosmetic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cosmétique, gr. kosmetikos, /III/ kosmetike)

1. adj., s. n. (alifie, loţiune) pentru îngrijirea pielii sau a părului.

2. (produs) pentru lustruirea autoturismelor.

3. adj. referitor la cosmetică.

4. (fig.; despre îmbunătăţiri, operaţiuni) de suprafaţă, care nu vizează fondul.

5. s. f. arta îngrijirii tenului prin metode şi preparate speciale.

6. ramură industrială care se ocupă cu fabricarea cosmeticelor (I).


Cosmetician, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (engl. cosmetician)

1. specialist în cosmetică.

2. persoană calificată în aplicarea produselor cosmetice.


Cosmetolog, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. cosmétologue)

1. specialist în cosmetologie.

2. persoană specializată în cosmetică; cosmetician.