Rezultate secundare (Cosmic,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cosmique, lat. cosmicus)
1. referitor la cosmos, din cosmos; universal.
2. raze ~e = radiaţii ionizate cu o mare putere penetrantă, care străbat atmosfera în direcţie aproape verticală; spaţiu ~ = spaţiu interplanetar; radiaţie ~ă = radiaţie corpusculară şi electromagnetică din spaţiul cosmic.
3. (fig.) de proporţii fantastice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (cosmic + -itate)
1. însuşirea a ceea ce este universal; universalitate.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (cosmic + -iza)
1. a da caracter cosmic, universal.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accrétion)
1. (astr.) fenomen fizic prin care un corp ceresc captează materia din spaţiul cosmic.
2. (tehn.) proces de aglomerare a unor elemente.
3. formarea de crustă oceanică, prin extensiunea crustei terestre.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérophotographie)
1. tehnica fotografierii unei zone, obiecte din avion, sateliţi sau nave cosmice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aérospatial)
1. referitor la navigaţia în spaţiul cosmic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. amerrir)
1. (despre hidroavioane, nave cosmice) a lua contact cu suprafaţa mării, venind din zbor.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. astrodrome)
1. teren special amenajat pentru lansarea sateliților artificiali și a navelor cosmice; cosmodrom.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. astronaute)
1. membru al echipajului unei nave cosmice; cosmonaut.