Dictionar

Rezultate secundare (Cosmic,):

Cosmic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cosmique, lat. cosmicus)

1. referitor la cosmos, din cosmos; universal.

2. raze ~e = radiaţii ionizate cu o mare putere penetrantă, care străbat atmosfera în direcţie aproape verticală; spaţiu ~ = spaţiu interplanetar; radiaţie = radiaţie corpusculară şi electromagnetică din spaţiul cosmic.

3. (fig.) de proporţii fantastice.


Cosmicitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (cosmic + -itate)

1. însuşirea a ceea ce este universal; universalitate.


Cosmiciza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (cosmic + -iza)

1. a da caracter cosmic, universal.


Acreţie

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accrétion)

1. (astr.) fenomen fizic prin care un corp ceresc captează materia din spaţiul cosmic.

2. (tehn.) proces de aglomerare a unor elemente.

3. formarea de crustă oceanică, prin extensiunea crustei terestre.


Aerofotografie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérophotographie)

1. tehnica fotografierii unei zone, obiecte din avion, sateliţi sau nave cosmice.


Aerospaţial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aérospatial)

1. referitor la navigaţia în spaţiul cosmic.


Ameriza

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. amerrir)

1. (despre hidroavioane, nave cosmice) a lua contact cu suprafaţa mării, venind din zbor.


Astrodrom

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. astrodrome)

1. teren special amenajat pentru lansarea sateliților artificiali și a navelor cosmice; cosmodrom.


Astronaut, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. astronaute)

1. membru al echipajului unei nave cosmice; cosmonaut.