Dictionar

biocosmonautică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Biokosmonautik)

1. știință care studiază reacțiile diferitelor organisme în timpul zborurilor cosmice; bioastronautică.
 

astronautic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. astronautique)

1. adj. referitor la astronautică.
2. s. f. ştiinţa şi tehnica zborurilor cosmice: cosmonautică.
 

bioastronautic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bioastronautique, /II/ germ. Bioastronautik)

1. adj. referitor la bioastronautică.
2. s. f. ştiinţă care studiază reacţiile diferitelor organisme în timpul zborurilor cosmice; biocosmonautică.
 

cosmonautic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cosmonautique, rus. kosmonavtika)

1. adj. referitor la cosmonautică.
2. s. f. astronautică.