Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cosmos, gr. kosmos)
1. univers.
2. spaţiu infinit care înconjură atmosfera Pământului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. megacosmos)
1. cosmosul luat ca un tot, infinit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (bio- + complex)
1. ansamblu de specii de organisme instabile într-o navă spaţială pentru cercetări în cosmos.
Parte de vorbire: afix
Origine: (fr. cosm/o/-, -cosme, cf. gr. kosmos)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cosmique, lat. cosmicus)
1. referitor la cosmos, din cosmos; universal.
2. raze ~e = radiaţii ionizate cu o mare putere penetrantă, care străbat atmosfera în direcţie aproape verticală; spaţiu ~ = spaţiu interplanetar; radiaţie ~ă = radiaţie corpusculară şi electromagnetică din spaţiul cosmic.
3. (fig.) de proporţii fantastice.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. cosmologue)
1. specialist în cosmologie, domeniu care se ocupă de structura și evoluția cosmosului.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. cosmonaute)
1. membru al echipajului unui vehicul spațial (* termen folosit de programele spațiale rusești sau sovietice); astronaut.
2. persoană care călătorește în cosmos; astronaut.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după rus. kosmovidenie)
1. transmitere a imaginilor televizate din cosmos.