antricot

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. entrecôte)

1. carne de vită sau de porc din regiunea coastelor; friptură din această carne; cotlet.

boicot

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. boycott)

1. mijloc de constrângere constând în întreruperea organizată a relațiilor economice, politice etc. cu o țară, cu o întreprindere etc., în semn de protest.

cota

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. coter)

1. a numerota potrivit unei anumite ordini.
2. a stabili cursul valutelor străine, al hârtiilor de valoare și al prețului mărfurilor la bursă.
3. a introduce efecte la bursă.
4. (fig.) a aprecia, a prețui, a evalua.
5. a înscrie pe un desen tehnic, prin linii de cotă și cifre, dimensiunile obiectului reprezentat.

cotă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cote, lat. quato)

1. parte cu care contribuie cineva la o cheltuială comună sau care îi revine în urma unei împărțeli.
2. parte dintr-un tot căreia i se dă o anumită destinație; cotă-parte, participație.
3. contribuție obligatorie, în produse agricole, impusă producătorilor de către stat la termene și prețuri fixate de el.
4. document de referință care constată cursul valorilor înscrise la bursă2, rezultate din cotațiile unei zile.
5. ~a bursei = nivelul cursului valutar la bursă.
6. altitudine a unui punct față de nivelul mării; nivelul unei ape curgătoare.
7. nivelul la care navighează un submarin.
8. (mat.) a treia coordonată carteziană a unui punct din spațiu.
9. fiecare dintre dimensiunile unei piese, ale unei construcții indicate pe un desen.
10. semn în cifre și litere care arată locul unor cărți, documente etc. într-o bibliotecă, într-o arhivă, a unei piese filatelice în cataloage sau reviste de specialitate.

cotă 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cotte)

1. haină largă purtată de preoții catolici.

cotangentă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cotangente)

1. funcție trigonometrică a unghiului complementar.

abuz

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abus, lat. abusus)

1. întrebuințare fără măsură a unui lucru; exces.
2. încălcare a legalității; faptă ilegală.
3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.
4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.
5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.
6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.
7. ~ de încredere = infracțiune constând din înșelarea încrederii cuiva.
8. ~ de putere = infracțiune manifestată prin depășirea atribuțiilor.
9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.
10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.

acantacee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acanthacées)

1. familie de plante dicotiledonate, gamopetale: acanta.

aceracee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acéracées)

1. familie de plante lemnoase dicotiledonate: arțarul.

acetabul

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. acétabule, lat. acetabulum)

1. (anat.) cavitate a osului iliac în care se articulează capul femurului; cotil.
2. excavație a unei cochilii în care stă fixat animalul.

acotiledon, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acotylédone, cf. gr. a „fără” + kotyle „cavitate”)

1. (bot.) care are embrionul lipsit de cotiledoane; acotiledonat.

acotiledonat, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. acotylédoné/s/)

1. adj. (despre plante) cu embrionul fără cotiledoane; acotiledon, necotiledonat.
2. s.f. pl. clasă de plante cu embrionul neformat înainte de germinare.