OK
X
cotidian, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. quotidien, lat. quotidianus)
1.
adj.
de
fiecare
zi,
zilnic.
2.
(fig.)
obișnuit,
familiar.
3.
s.
n.
publicație
cu
apariție
zilnică;
ziar.
cotidianeitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. quotidienneté)
1.
caracterul
a
ceea
ce
este
cotidian;
manifestare
zilnică
a
unui
fenomen;
cotidianitate.
2.
condiția
ființei
umane
care
este
supusă
ritmului
inevitabil
al
vieții
cotidiene;
cotidianitate.
cotidianitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. quotidianité)
1.
caracterul
a
ceea
ce
este
cotidian;
manifestare
zilnică
a
unui
fenomen;
cotidianeitate.
2.
condiția
ființei
umane
care
este
supusă
ritmului
inevitabil
al
vieții
cotidiene;
cotidianeitate.
after hours
Parte de vorbire:
locuțiune substantivală
Etimologie: (engl. after hours)
1.
reuniune
amicală
după
orele
de
activitate
cotidiană,
ca
prilej
de
a
cânta
muzică
în
ansamblu.
antistres
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (anti- + stres)
1.
care
combate
stresul
sau
care
crește
rezistența
față
de
stresul
cotidian.
cotidianitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. quotidianité)
1.
caracterul
a
ceea
ce
este
cotidian;
manifestare
zilnică
a
unui
fenomen;
cotidianeitate.
2.
condiția
ființei
umane
care
este
supusă
ritmului
inevitabil
al
vieții
cotidiene;
cotidianeitate.
jargonizare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (jargon + - iza)
1.
transformare
a
limbajului
cotidian
în
jargon.
jurnalier, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. journalier)
1.
care
se
face,
se
întâmplă
în
fiecare
zi;
care
are
loc
în
fiecare
zi;
cotidian,
zilnic.
moment
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (lat. momentum, it. momento, germ. Moment, fr. moment)
1.
interval
scurt
de
timp;
clipă,
secundă.
2.
de
~
=
de
scurtă
durată;
efemer;
~
muzical
=
mică
piesă
instrumentală
înrudită
cu
impromptuul.
3.
perioadă
de
timp
în
care
se
petrece
ceva;
etapă.
4.
(art.)
ocazie.
5.
schiță
restrânsă
la
maximum,
care
cuprinde
un
instantaneu
din
viața
cotidiană.
6.
mărime
fizică
egală
cu
produsul
dintre
o
mărime
dinamică
și
una
sau
mai
multe
distanțe.