Dictionar

Cotă 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cote, lat. quato)

1. parte cu care contribuie cineva la o cheltuială comună sau care îi revine în urma unei împărţeli.

2. parte dintr-un tot căreia i se o anumită destinaţie; cotă-parte, participaţie.

3. contribuţie obligatorie, în produse agricole, impusă producătorilor de către stat la termene şi preţuri fixate de el.

4. document de referinţă care constată cursul valorilor înscrise la bursă2, rezultate din cotaţiile unei zile.

5. ~a bursei = nivelul cursului valutar la bursă.

6. altitudine a unui punct faţă de nivelul mării; nivelul unei ape curgătoare.

7. nivelul la care navighează un submarin.

8. (mat.) a treia coordonată carteziană a unui punct din spaţiu.

9. fiecare dintre dimensiunile unei piese, ale unei construcţii indicate pe un desen.

10. semn în cifre şi litere care arată locul unor cărţi, documente etc. într-o bibliotecă, într-o arhivă, a unei piese filatelice în cataloage sau reviste de specialitate.


Dividend

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dividende, it. dividendo, germ. Dividende)

1. cotă-parte din profitul net al unei societăţi pe acţiuni care se repartizează acţionarilor pentru fiecare acţiune.


Indiviziune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. indivision)

1. (jur.) drept de proprietate asupra unui bun exercitat de mai multe persoane în acelaşi timp, având fiecare o cotă-parte care nu poate fi determinată material.


Societar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. sociétaire)

1. membru al unei societăţi literare, muzicale, teatrale; actor care primeşte o cotă-parte din veniturile teatrului.

2. cel care deţine acţiuni emise de o societate anonimă; acţionar.