Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cf. bg. ковору)
1. țesătură groasă de lână, bumbac etc., cu desene decorative, cu care se acoperă o masă, o platformă, podeaua unei încăperi etc.
2. (prin ext.) țesătură țărănească cu model, făcută la război; scoarță, velință, zăvastă.
3. ~ oriental = ~ cel mai adesea înnodat (nod persan sau nod turc), provenind în principal din Turcia, fostele teritorii URSS, Iran, Afganistan, India sau China.
4. (fig.) strat de vegetație care se întinde pe pământ.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (covor + -ărie)
1. atelier de fabricat covoare.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (covor + -aș)
1. diminutiv al lui covor, covorel.
Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (covor + -at)
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. carpette)
1. covor mic care nu acoperă în întregime o cameră; covoraş.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chionophytes)
1. plante care se dezvoltă sub covorul de zăpadă, înflorind şi fructificând după topirea ei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. moquette)
1. ţesătură pluşată, din fire de lână şi de in sau cânepă, folosită drept covor sau la capitonarea mobilelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pelage)
2. părul covorului.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. persan)
1. adj., s. m. f. (locuitor) din Persia (Iran).
2. adj. care aparține Iranului.
3. artă ~ă = artă care se caracterizează prin palate monumentale, decorate cu stucaturi și mozaicuri, cu cărămizi smălțuite și policrome, cu alto- și basoreliefuri rupestre, prin arte decorative de o mare fantezie și o execuție desăvârșită, constituind o sinteză a tradițiilor locale și a artei arabe; covor ~ = covor de calitate superioară (confecționat la origine în Persia).
4. (s. f.) limbă neoiraniană vorbită în Iran și Afganistan.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tatami)
1. covor gros, un fel de rogojină, pe care se practică unele lupte marţiale, ca judo, jiu-jitsu, karate etc.
2. aşternut de pai pentru plajă.