Dictionar

barrancos

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sp. barrancos)

1. pl. mici văi formate de ape pe flancurile unui con vulcanic.
 

cocos

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Kokos)

1. fructul cocotierului.
2. nucă de ~ = fructul cocotierului, drupă conținând un suc lăptos hrănitor și alte produse alimentare și textile.
 

cosă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cosse)

1. obiect protector din metal care se introduce în interiorul unei bucle formate la capătul unui cablu.
2. inel metalic fixat la marginea unui conductor electric pentru a stabili contactul; bornă.
 

coșaveraj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (coş- + -averaj)

1. raportul de puncte într-un meci de bachet.
 

coscenarist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (co- + scenarist)

1. autor, împreună cu altcineva, al unui scenariu.
 

coșciubață

Parte de vorbire:  s.f. (regional)  
Etimologie: (necunoscută)

1. adăpost (provizoriu) pentru iernatul oilor.
 

aborda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. aborder)

1. intr. (despre nave) a se ciocni.
2. a se opri lângă o navă bord la bord.
3. a acosta.
4. tr. (fig.) a se apropia de cineva spre a-i vorbi.
5. a începe studiul unei probleme; a deschide o discuție.
 

acnee

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acné)

1. (med.) afecțiune inflamatorie a glandelor piloseboreice, prin apariția de coșuri, puncte negre etc. pe piele; este o boală inflamatorie a pielii în care glandele sebacee joacă un rol cheie.
 

acort, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. accort)

1. plin de civilitate, politicos; simpatic, amabil.
2. (antonime) dezagreabil, inabordabil.
 

acorticism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. acorticisme)

1. (med.) mulțime de tulburări cauzate de disfuncția (încetarea secreției) glandelor corticosuprarenale.
 

acostabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. accostable)

1. care este ușor de acostat; abordabil.
2. (despre o persoană) care este ușor de abordat; abordabil.
3. (antonim) inacostabil.
 

acreție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. accrétion)

1. (astr.) fenomen fizic prin care un corp ceresc captează materia din spațiul cosmic.
2. (tehn.) proces de aglomerare a unor elemente.
3. formarea de crustă oceanică, prin extensiunea crustei terestre.