Parte de vorbire: adj. (regional)
Origine: (crăpa + -ăcios)
1. care crapă sau plesnește ușor; plin de crăpături.
2. lacom (la mâncare), mâncău.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
3. EN crack; slit; fissure; chink; cleft
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crapaud)
1. boală a picioarelor la cai, măgari, catâri etc., prin inflamaţii putride ale membranei de sub unghii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crapaudine)
1. lagăr (II) axial în care se poate roti pivotul unui arbore.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. crapuleux)
1. care este în decădere, în mizerie morală; viciat, vicios.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apomagmatique)
1. (despre agregate cristaline sau amorfe) format din crăpăturile scoarţei terestre din soluţii magmatice.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. brisure)
1. sfărâmătură a unui aliment.
2. despicătură, crăpătură într-un obiect spart; fragment de obiect spart.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cadranure)
1. defect al lemnului constând în crăpături pe direcția razelor medulare, de la centru spre circumferință; inimă stelată.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. chasmophile)
1. (despre plante) care creşte în crăpăturile stâncilor.
Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. chasmophytes)
1. (bot.) plante casmofile, care cresc în crăpăturile stâncilor; comofite.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. chéilite)
1. (med.) inflamație a buzelor, care se manifestă sub forma unei crăpături, cauzată de mai mulți factori externi precum vremea rece, soarele sau alergenii conținuți de rujuri.