Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. clearing)
1. sistem de plată (în comerţul exterior) prin compensarea reciprocă a creanţelor şi obligaţiilor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. collocation, I. engl. colocation)
1. I. plasarea mai multor entități într-o singură locație
2. (log.) poziţie, clasament al unui obiect în raport cu altele.
3. operațiune judiciară constând în stabilirea rangului și importanței drepturilor unui creditor, în concurență cu alții, în repartizarea bunurilor poprite de la un debitor comun; colocare, colocat.
4. (jur.) termenul pe care îl are un creditor pentru plătirea creanțelor.
5. (jur.) sumă de bani pe care o are de primit un creditor.
6. (lingv.) succesiune de cuvinte care apar adesea împreună; grup de cuvinte; sintagmă.
7. (mat.) metodă de calcul utilizată pentru a rezolva ecuații diferențiale și integrale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. paulienne)
1. acţiune ~ = acţiune judiciară prin care un creditor poate cere debitorului său rezilierea unui contract, anularea unui act etc. dacă acestea sunt posterioare creanţelor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (coloca)
1. (înv.) plasare a unui capital cu scopul de a obține profit; investire.
2. (jur.) înscriere a unui creditor, în raport cu altul, în ordinea reglementată de lege pentru plătirea creanțelor; colocat, colocație.
3. (inform.) găzduirea unui server, proprietatea clientului, într-un centru de date.
4. (lingv.) asociere obișnuită și privilegiată a două sau mai multe cuvinte într-o propoziție; colocație.