Dictionar

Rezultate principale (Creanță;):

Creanţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. créance)

1. act prin care se constată dreptul creditorului de a primi o sumă de bani de la debitor.


Rezultate secundare (Creanță;):

Recreanţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. récréance)

1. (jur.) uzufruct al unui bun în litigiu.


Cedent

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. cedens)

1. creditor care, printr-un contract de cesiune, transmite altcuiva dreptul său de creanţă.


Credit

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crédit, lat. creditum)

1. relaţie ce se stabileşte între o persoană (creditor) care acordă, sub formă de împrumut, o sumă de bani sau alte valori şi o altă persoană (debitor), care primeşte împrumutul, urmând ca restituirea se efectueze la o dată ulterioară, determinată; împrumut acordat; creanţa creditorului; obligaţia (bănească) a celui creditat.

2. sferă a circulaţiei băneşti cuprinzând relaţiile de credit.

3. coloana (din dreapta) a unui cont, care reprezintă sumele avansate.

4. (fig.) încredere, consideraţie, stimă, autoritate de care se bucură cineva.


Creditor, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. créditeur, lat. creditor)

1. adj. referitor la credite; care a acreditat.

2. s. m. f. persoană fizică sau juridică care acordă, cu titlu de împrumut, o sumă de bani sau alte valori.

3. titular al unui drept de creanţă.


Titlu

Parte de vorbire: s.
Origine: (ngr. titlos, lat. titulus, după fr. titre)

1. calificare obținută de cineva în urma unor studii speciale sau în urma unei performanțe sportive.

2. ~ de glorie = merit, renume, fală.

3. demnitate, funcție, rang (nobiliar).

4. cuvânt, text pus în fruntea unei cărți, a unui capitol etc. indicând rezumativ cuprinsul; (p. ext.) orice lucrare editată.

5. partea scrisă de la începutul unui film, care indică numele acestuia, realizatorii și studioul care l-au produs.

6. (pl.) traducerea dialogului imprimată pe filmele vorbite în limbi străine.

7. cu ~ de = cu caracter de, ca...

8. capitol în textele de legi, în regulamente etc.

9. înscris, act sau fapt juridic reprezentând temeiul unui drept invocat.

10. ~ de proprietate = act care stabilește dreptul de proprietate al cuiva asupra unui bun; ~ de valoare = înscris, semnat și transmisibil, care constituie obiectul unor tranzacții financiare și a cărui proprietate conferă drept de asociere sau de creanță; ~ de credit = document consacrat prin acte normative și reprezentând o obligație de rambursare la scadență a unei anumite sume de bani; ~ de participație = titlul de credit care conferă dreptul la dividente, dreptul la o cotă parte din patrimoniul societății sau de a participa la activitatea societății comerciale.

11. (fig.) justificare, dovadă, drept.

12. cantitatea de metal prețios dintr-un aliaj exprimată în părți la mie; titru.

13. (text.) număr care indică finețea firului de mătase și a fibrelor sintetice.