creație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. création, lat. creatio)

1. acțiunea de a crea; produs al muncii creatoare; lucru, operă creată.
2. interpretare originală, reușită a unui rol într-o piesă sau într-un film.
3. totalitatea ființelor create de către Dumnezeu; univers.

creatină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. créatine)

1. substanță proteică rezultată din metabolismul protidelor, cu rol important în contracția musculară.

creatinemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. créatinémie)

1. prezența creatinei în sânge.

creatinfosforic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (creatină + fosforic)

1. acid ~ = compus al creatinei cu acidul fosforic, în țesutul muscular.

creatinină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. créatinine)

1. produs de deșeu derivat din creatină.

creatininemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. créatininémie)

1. prezența creatininei în sânge.

academie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. académie, lat. academia, gr. akademia)

1. înaltă instituție culturală de stat, creată pentru a sluji progresul științei, literaturii, artei și tehnicii.
2. instituție de învățământ superior.

agrobiocenoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agrobiocénose)

1. biocenoza organismelor din biotopul agricol; biogeocenoză creată de om (ecosistem artificial) în scopuri agricole, care depinde în primul rând de activitatea umană (fertilizare, lucrare mecanică a solului, irigare, tratare cu substanțe chimice toxice et cetera); agrocenoză.

aleatorism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aléatorisme)

1. caracter aleatoriu; hazard.
2. procedeu de creație care urmărește, prin caracterul întâmplător, stimularea interesului și a imaginației spectatorului.
3. (muz.) curent în cadrul căruia aceeași compoziție se poate prezenta sub aspecte variate, datorate libertății improvizatorice a interpretului.

aloxan

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. alloxane, engl. alloxan)

1. (biochimie) produs de oxidare a acidului uric cu acțiune distructivă asupra celulelor pancreatice (capabil de a induce diabet).

alveolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alvéole)

1. cavitate de implantare a dinților în osul maxilar.
2. ~ pulmonară = fiecare dintre micile cavități ce se găsesc în plămâni la capătul bronhiilor.
3. căsuță construită de albine în fagure.
4. (bot.) scobitură.
5. locaș în care stau semințele în distribuitorul unei semănători sau al unui trior.
6. loc retras de la alinierea unei străzi, a unei alei, dintr-un spațiu plantat.
7. scobitură creată la suprafața unei roci omogene.
8. ~ eoliană = mică adâncitură a solului săpată de vânt în regiunile de deșert.
9. fiecare dintre scobiturile practicate în balconetul unui frigider, pentru păstrarea ouălor.

amfetamină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amphétamine)

1. substanță sintetică, creată pentru prima dată de chimistul român Lazăr Edeleanu în 1887, cu o puternică acțiune stimulatoare asupra sistemului nervos central; (marcă comercială) benzedrină.