Dictionar

creator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. créateur, lat. creator)

1. adj., s. m. f. (cel) care creează, care fundează ceva.
2. s. m. (în concepțiile religioase) Dumnezeu, ziditorul (lumii).
 

creatoree

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cratorrhée)

1. eliminare a unor fibre musculare nedigerate, în fecale.
 

animator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. animateur)

1. adj., s. m. f. (cel) care animă, stimulează o activitate, o acțiune.
2. s. m. f creator de desene animate.
3. s. f. femeie tânără în localurile de noapte pentru a atrage clienți.
 

arhitect, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. architecte, lat. architectus, gr. arkhitekton)

1. specialist în arhitectură; specialist în proiectarea și construirea clădirilor.
2. persoană a cărei sarcină este să proiecteze planul unei clădiri (sau ansamblu urban) și să dirijeze construcția acesteia.
3. (figurat) creator al unei concepții privind relațiile politice interstatale.
4. (figurat) persoană sau entitate care dezvoltă ceva; creator.
5. (prin ext.) constructor.
6. (var. înv.) arhitecton, arhitector.
 

artizan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. artisan)

1. meșteșugar, meseriaș (din evul mediu).
2. creator de artă în stil popular.
3. (fig.) autor, realizator, creator a ceva.
 

astru 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. astre, lat. astrum, gr. astron)

1. /s. n. corp ceresc natural.
2. (fig.) creator, artist cu un mare renume.
 

autor, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. auteur, lat. auctor)

1. cel care face un lucru, o acțiune etc.
2. creator al unei opere literare, artistice, al unei invenții.
 

constructivism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. constructivisme)

1. orientare estetică, în artele plastice, literatură și muzică, care concepe realitatea într-o viziune de forme geometrice, spațiale, și care luptă pentru puritatea și simplitatea liniilor, pentru corelarea artei cu tehnica modernă.
2. curent în arhitectură care susține că forma arhitecturală trebuie să fie expresia structurii constructive a clădirii.
3. concepție care recunoaște rolul activ, creator al gândirii în procesul cunoașterii.
4. concepție a școlii intuiționiste din filozofia matematicii potrivit căreia activitatea constructivă este baza exigenței matematice.