Dictionar

Rezultate principale (Creaţie):

Creaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. création, lat. creatio)

1. acţiunea de a crea; produs al muncii creatoare; lucru, operă creată.

2. interpretare originală, reuşită a unui rol într-o piesă sau într-un film.

3. totalitatea fiinţelor create de către Dumnezeu; univers.


Rezultate secundare (Creaţie):

Procreaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. procréation)

1. procreare.


Pseudocreaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (pseudo- + creaţie)

1. creaţie falsă, fără valoare.


Recreaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. récréation, lat. recreatio)

1. faptul de a (se) recrea1; odihnă după un efort susţinut; destindere.

2. pauză între două ore de curs în şcoli, facultăţi etc.


Aleatorism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aléatorisme)

1. caracter aleatoriu; hazard.

2. procedeu de creaţie care urmăreşte, prin caracterul întâmplător, stimularea interesului şi a imaginaţiei spectatorului.

3. (muz.) curent în cadrul căruia aceeaşi compoziţie se poate prezenta sub aspecte variate, datorate libertăţii improvizatorice a interpretului.


Antiliteratură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antilittérature)

1. creaţie literară în care nu se ţine seama de procesele artistice tradiţionale.


Capodoperă

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. capodopera)

1. operă desăvârşită, culme a creaţiei; (p. ext.) lucrare perfectă în orice domeniu.


Cinecenaclu

Parte de vorbire: s.
Origine: (cine- + cenaclu)

1. atelier de creaţie al cineaştilor amatori.


Creatologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (creaţie + -logie)

1. disciplină care studiază tehnicile, procesele şi formele creaţiei.


Debut

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. début)

1. primii paşi într-o carieră, într-o profesiune (artistică, literară etc.).

2. (p. ext.) început; operă, creaţie constituind acest început.