Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. pastoral, lat. pastoralis, it. pastorale)
1. adj. de păstor; (p. ext.) câmpenesc, rustic.
2. gen ~ = gen literar sau muzical de inspirație campestră, care își propune să redea scene simple și vădit naive din natură.
3. care aparține pastorilor, preoților.
4. s. f. scenă idilică, câmpenească în creația trubadurilor și truverilor.
5. operă dramatică, lirică sau muzicală aparținând genului pastoral.
6. mesaj al unui episcop adresat preoților și credincioșilor în anumite ocazii.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. poétique, lat. poeticus, it. poetico, gr. poietikos)
2. (fig.) demn a inspira un poet; (p. ext.) încântător, expresiv, plastic, sensibil, liric.
3. s. n. categorie estetică desemnând genul poetic.
4. s. f. ramură a teoriei literaturii care tratează despre creația poetică.
5. tratat despre creația poetică.
6. sistem de principii poetice caracteristice unei epoci sau unui curent literar; fel de a scrie propriu unui poet.
7. parte a lingvisticii care se ocupă cu raporturile dintre funcția poetică și celelalte funcții ale limbajului.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (poetică + -ian)
1. specialist în poetică, ramură a teoriei literaturii care tratează despre creația poetică.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. primitivisme)
1. caracter primitiv; primitivitate.
2. denumire dată oricărei tendințe de a căuta căi sau modele într-o cultură mai puțin evoluată din trecut.
3. școală de pictură care, din atenție pentru fond, înlătură tot ce e adăugat de civilizație; imitarea cu bună știință a „primitivilor”.
4. falsă naivitate sau simularea naivității în creația literar-artistică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. prolifique)
1. care se reproduce, care se înmulțește rapid; prolifer.
2. care favorizează procreația.
3. (fam.) fecund, bogat (în), abundent.
4. (fig.) care creează mult și ușor.
5. (fig.) în care se creează mult și cu ușurință.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (după fr. surréaliste)
1. I. referitor la suprarealism; conform principiilor suprarealismului; surrealist.
2. care evocă sensibilitatea, arta, metodele suprarealismului; surrealist.
3. II. adept al suprarealismului (mișcare poetică și artistică a secolului XX, născută la Paris în anii 1920 ca o evoluție a dadaismului, care pune accent pe activitatea spontană a imaginației și pe exploatarea zonelor iraționalului în creația artistică); surrealist.