Rezultate principale (Creație,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. création, lat. creatio)
1. acţiunea de a crea; produs al muncii creatoare; lucru, operă creată.
2. interpretare originală, reuşită a unui rol într-o piesă sau într-un film.
3. totalitatea fiinţelor create de către Dumnezeu; univers.
Rezultate secundare (Creație,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. procréation)
1. procreare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (pseudo- + creaţie)
1. creaţie falsă, fără valoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. récréation, lat. recreatio)
1. faptul de a (se) recrea1; odihnă după un efort susţinut; destindere.
2. pauză între două ore de curs în şcoli, facultăţi etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aléatorisme)
1. caracter aleatoriu; hazard.
2. procedeu de creaţie care urmăreşte, prin caracterul întâmplător, stimularea interesului şi a imaginaţiei spectatorului.
3. (muz.) curent în cadrul căruia aceeaşi compoziţie se poate prezenta sub aspecte variate, datorate libertăţii improvizatorice a interpretului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antilittérature)
1. creaţie literară în care nu se ţine seama de procesele artistice tradiţionale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. capodopera)
1. operă desăvârşită, culme a creaţiei; (p. ext.) lucrare perfectă în orice domeniu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (cine- + cenaclu)
1. atelier de creaţie al cineaştilor amatori.
Parte de vorbire: s.
Origine: (creaţie + -logie)
1. disciplină care studiază tehnicile, procesele şi formele creaţiei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. début)
1. primii paşi într-o carieră, într-o profesiune (artistică, literară etc.).
2. (p. ext.) început; operă, creaţie constituind acest început.