Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antique, lat. antiquus)
1. adj. care aparţine antichităţii; străvechi.
2. în genul creaţiilor din antichitate.
4. s. m. f. cel care aparţine popoarelor din antichitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (antropo- + psihologie)
1. ştiinţă care studiază creaţiile şi tradiţiile populare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. classicisme)
1. atitudine estetică fundamentală, ca-racterizată prin tendinţa de a observa fenomenele în lumina universalului şi de a închega într-un sistem stabil, armonios şi proporţional, elementele frumosului în conformitate cu anumite norme, tinzând spre un tip ideal, senin şi echilibrat al perfecţiunii formelor, care caracterizează cultura antichităţii greco-latine şi alte momente ale diverselor culturi dominate.
2. curent în arta şi literatura europeană din sec. XVII-XVIII caracterizat prin imitarea modelelor antichităţii greco-latine, prin supremaţia principiilor morale, prin triumful raţiunii asupra sentimentelor şi fanteziei, prin cultul pentru adevăr şi natural, prin respectarea strictă a anumitor reguli, prin ordine, echilibru şi claritate.
3. perioadă în istoria culturii universale şi naţionale ale cărei creaţii reprezintă maximum de realizare artistică şi modele demne de urmat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. conceptional)
1. referitor la concepte și, prin extensiune, la creațiile minții sau concepții; care ține de concepție.
2. (fiziol.) care se referă la concepție; (antonime) anticoncepțional, contraceptiv.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. démologie)
1. ştiinţă care studiază creaţiile şi tradiţiile populare; demopsihologie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (dramatiza)
1. acţiunea de a dramatiza.
2. transpunere scenică a unei creaţii literare narative, cu un conflict puternic.