Dictionar

Rezultate secundare (Credința):

Credințăreț, -eață

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (credință + -reț)

1. (persoană) care crede ușor ce i se spune; credul.


Abandon

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abandon)

1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.

2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.

3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.

4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.

5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.

6. renunțare la o cauză, credință etc.

7. cedare (la o stare, un sentiment).

8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.

9. (sport) retragere dintr-o competiţie.

10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.


Abjura

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. abjurer, lat. abiurare)

1. a renega public o credinţă, o doctrină, o opinie.


Adventism

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. adventism, germ. Adventismus)

1. doctrină a unei secte religioase care propagă credinţa în a doua venire a lui Cristos pe pământ.


Animism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. animisme)

1. credinţă primitivă potrivit căreia obiectele şi fenomenele naturii ar fi însufleţite; spiritualizare, personificare a forţelor şi fenomenelor naturii.


Animist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. animiste)

1. I. referitor la animism, credința orice lucru are un suflet.

2. care profesează animismul, este marcat de animism.

3. II. adept al animismului.

4. persoană care credea obiectele și fenomenele naturii ar fi însuflețite.


Antropozofie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthroposophie)

1. concepţie şi credinţă mistico-religioasă care înlocuieşte pe Dumnezeu, cu fiinţa umană divinizată.