Dictionar

apostazie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apostasie, lat., gr. apostasia)

1. renegare publică a unei credinţe religioase, a unor convingeri.
2. răzvrătire împotriva stăpânirii.
 

autoflagela

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. autoflageller)

1. refl. a se supune singur unor chinuri fizice sub impulsul unor credinţe mistice.
 

comitent, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Kommitent, it. commettente)

1. cel care încredinţează unui comisionar efectuarea unor operaţii comerciale sau financiare în contul său.
 

comunitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat communitas, după fr. communauté, it. comunità)

1. caracterul a ceea ce este comun mai multor persoane sau grupuri sociale.
2. grup de oameni cu interese, credinţe, obiceiuri, norme de viaţă comune; colectivitate, societate.
3. totalitatea organismelor vegetale care ocupă o anumită zonă geografică, având relaţii reciproce.
 

credo

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. credo)

1. a treia parte a misei.
2. expunere succintă a dogmelor fundamentale ale religiei creştine; simbolul credinţei.
3. (fig.) crez; profesiune de credinţă.
 

demonografie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. démonographie)

1. lucrare, tratat despre demoni, despre puterea demonilor, despre demoni și apariția lor în credințele religioase et cetera; demonologie.