Dictionar

Rezultate secundare (Creditor.):

Creditor, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. créditeur, lat. creditor)

1. adj. referitor la credite; care a acreditat.

2. s. m. f. persoană fizică sau juridică care acordă, cu titlu de împrumut, o sumă de bani sau alte valori.

3. titular al unui drept de creanţă.


Abandon

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abandon)

1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.

2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.

3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.

4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.

5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.

6. renunțare la o cauză, credință etc.

7. cedare (la o stare, un sentiment).

8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.

9. (sport) retragere dintr-o competiţie.

10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.


Antihreză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antichrèse)

1. (jur.) cedarea de către creditor a venitului unui bun imobil aparţinând debitorului.


Cedent

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. cedens)

1. creditor care, printr-un contract de cesiune, transmite altcuiva dreptul său de creanţă.


Chirografar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. chirographaire)

1. (jur.; despre persoane; şi s.) care deţine un drept personal de creditor pe baza unui act sub semnătură privată.


Cocreditor, -oare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (co- + creditor)

1. fiecare dintre cei care au acordat un credit în comun, considerat în raport cu ceilalți; creditor împreună cu altcineva; (antonim) codebitor.


Codebitor, -oare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. codébiteur)

1. fiecare dintre cei care au contractat o datorie în comun, considerat în raport cu ceilalți; cel care datorează o sumă împreună cu alții; (antonim) cocreditor.