Rezultate secundare (Creditor.):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. créditeur, lat. creditor)
1. adj. referitor la credite; care a acreditat.
2. s. m. f. persoană fizică sau juridică care acordă, cu titlu de împrumut, o sumă de bani sau alte valori.
3. titular al unui drept de creanţă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abandon)
1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.
2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.
3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.
4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.
5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.
6. renunțare la o cauză, credință etc.
7. cedare (la o stare, un sentiment).
8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.
9. (sport) retragere dintr-o competiţie.
10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antichrèse)
1. (jur.) cedarea de către creditor a venitului unui bun imobil aparţinând debitorului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. cedens)
1. creditor care, printr-un contract de cesiune, transmite altcuiva dreptul său de creanţă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. chirographaire)
1. (jur.; despre persoane; şi s.) care deţine un drept personal de creditor pe baza unui act sub semnătură privată.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (co- + creditor)
1. fiecare dintre cei care au acordat un credit în comun, considerat în raport cu ceilalți; creditor împreună cu altcineva; (antonim) codebitor.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. codébiteur)
1. fiecare dintre cei care au contractat o datorie în comun, considerat în raport cu ceilalți; cel care datorează o sumă împreună cu alții; (antonim) cocreditor.