Rezultate secundare (Creditorul,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commandement)
1. organ de comandă (într-o mare unitate militară etc.).
2. (fig.) sentinţă, precept, normă, regulă.
3. (jur.) act prin care creditorul, prin mijlocirea unui agent judecătoresc, începe executarea imobiliară, somând pe debitor să plătească datoria.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. compensatoire)
1. compensator.
2. (jur.) care duce la repararea unei pagube.
3. daune ~ii = sumă de bani care se plăteşte de către debitor creditorului pentru a-i acoperi pagubele rezultate din neîndeplinirea unei obligaţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. créance)
1. act prin care se constată dreptul creditorului de a primi o sumă de bani de la debitor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crédit, lat. creditum)
1. relaţie ce se stabileşte între o persoană (creditor) care acordă, sub formă de împrumut, o sumă de bani sau alte valori şi o altă persoană (debitor), care primeşte împrumutul, urmând ca restituirea să se efectueze la o dată ulterioară, determinată; împrumut acordat; creanţa creditorului; obligaţia (bănească) a celui creditat.
2. sferă a circulaţiei băneşti cuprinzând relaţiile de credit.
3. coloana (din dreapta) a unui cont, care reprezintă sumele avansate.
4. (fig.) încredere, consideraţie, stimă, autoritate de care se bucură cineva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gage)
1. bun mobil depus de către un debitor la dispoziţia creditorului său drept garanţie pentru plata la termenul convenit a unei datorii; zălog, amanet.
2. (fig.) garanţie, asigurare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mort-gage)
1. gaj în folosinţa creditorului, fără deducerea din datorie a roadelor obţinute.