Dictionar

Rezultate secundare (Creditorul,):

Comandament

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commandement)

1. organ de comandă (într-o mare unitate militară etc.).

2. (fig.) sentinţă, precept, normă, regulă.

3. (jur.) act prin care creditorul, prin mijlocirea unui agent judecătoresc, începe executarea imobiliară, somând pe debitor plătească datoria.


Compensatoriu, -ie

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. compensatoire)

1. compensator.

2. (jur.) care duce la repararea unei pagube.

3. daune ~ii = sumă de bani care se plăteşte de către debitor creditorului pentru a-i acoperi pagubele rezultate din neîndeplinirea unei obligaţii.


Creanţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. créance)

1. act prin care se constată dreptul creditorului de a primi o sumă de bani de la debitor.


Credit

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crédit, lat. creditum)

1. relaţie ce se stabileşte între o persoană (creditor) care acordă, sub formă de împrumut, o sumă de bani sau alte valori şi o altă persoană (debitor), care primeşte împrumutul, urmând ca restituirea se efectueze la o dată ulterioară, determinată; împrumut acordat; creanţa creditorului; obligaţia (bănească) a celui creditat.

2. sferă a circulaţiei băneşti cuprinzând relaţiile de credit.

3. coloana (din dreapta) a unui cont, care reprezintă sumele avansate.

4. (fig.) încredere, consideraţie, stimă, autoritate de care se bucură cineva.


Gaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gage)

1. bun mobil depus de către un debitor la dispoziţia creditorului său drept garanţie pentru plata la termenul convenit a unei datorii; zălog, amanet.

2. (fig.) garanţie, asigurare.


Mortgaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mort-gage)

1. gaj în folosinţa creditorului, fără deducerea din datorie a roadelor obţinute.