Rezultate secundare (Creditorului;):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. compensatoire)
1. compensator.
2. (jur.) care duce la repararea unei pagube.
3. daune ~ii = sumă de bani care se plăteşte de către debitor creditorului pentru a-i acoperi pagubele rezultate din neîndeplinirea unei obligaţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. créance)
1. act prin care se constată dreptul creditorului de a primi o sumă de bani de la debitor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crédit, lat. creditum)
1. relaţie ce se stabileşte între o persoană (creditor) care acordă, sub formă de împrumut, o sumă de bani sau alte valori şi o altă persoană (debitor), care primeşte împrumutul, urmând ca restituirea să se efectueze la o dată ulterioară, determinată; împrumut acordat; creanţa creditorului; obligaţia (bănească) a celui creditat.
2. sferă a circulaţiei băneşti cuprinzând relaţiile de credit.
3. coloana (din dreapta) a unui cont, care reprezintă sumele avansate.
4. (fig.) încredere, consideraţie, stimă, autoritate de care se bucură cineva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gage)
1. bun mobil depus de către un debitor la dispoziţia creditorului său drept garanţie pentru plata la termenul convenit a unei datorii; zălog, amanet.
2. (fig.) garanţie, asigurare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mort-gage)
1. gaj în folosinţa creditorului, fără deducerea din datorie a roadelor obţinute.
Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (lat. nominativus, fr. nominatif)
1. adj. care denumește, care conține nume; nominal (ex. invitație nominativă).
2. (fin.) obligaţie ~ă = obligaţie pe care este scris numele creditorului.
3. s.n. caz al declinării în care stau subiectul, apoziţia şi numele predicativ.