Dictionar

balansa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. balancer)

1. tr., refl. a (se) mișca în așa fel încât să oscileze fără să-și piardă echilibrul; a oscila, a (se) legăna.
2. tr. a ~ un cont = a egala debitul cu creditul unui cont.
3. a crea un echilibru între doi factori.
 

credita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. créditer)

1. a acorda (cuiva) un credit (1); a vinde cuiva pe credit.
2. (fig.) a arăta cuiva considerație, stimă.
3. (cont.) a înregistra creditul unui cont.
 

debitor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. débiteur, lat. debitor)

1. adj. (despre sume de bani) care se înscrie în debit2 (2); datorat.
2. (despre conturi) în care debitul2 (2) depășește creditul.
3. s. m. f. datornic, cel care este creditat.
4. persoană (fizică sau juridică) obligată, în temeiul unui raport juridic, să dea sau să (nu) facă ceva.
 

digrafie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. digraphie)

1. contabilitate ținută în partidă dublă, adică o tehnică contabilă în care înregistrarea operațiilor se face concomitent în debitul unui cont și în creditul altui cont.
2. examen radiologic care permite realizarea unei imagini în două situații funcționale diferite.
 

discredit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. discrédit)

1. pierdere, micșorare a creditului de care se bucură cineva.
 

extras

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (extrage)

1. fragment, pasaj, citat dintr-o scriere.
2. (jur.) act în care s-au reprodus fragmentar părți esențiale dintr-un document.
3. în ~ = reprodus parțial, fragmentar; ~ de cont = copie a situației creditului și a debitului unui cont într-o anumită perioadă de timp.
4. articol, studiu apărut într-o publicație periodică etc., tipărit aparte în broșură.
5. extract.