OK
X
credul, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. crédule, lat. credulus)
1.
(şi
s.)
care
crede
prea
uşor,
se
încrede
uşor
în
cineva
sau
ceva;
naiv.
credulitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. crédulité, lat. credulitas)
1.
însuşirea
de
a
fi
credul,
uşurinţa
de
a
crede
lucruri
lipsite
de
temei.
bonom
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bonhomme)
1.
om
blând
şi
credul;
om
simplu.
credulitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. crédulité, lat. credulitas)
1.
însuşirea
de
a
fi
credul,
uşurinţa
de
a
crede
lucruri
lipsite
de
temei.
ingenuu, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.f.
Etimologie: (lat. ingenuus, fr. ingénu)
1.
I.
care
dovedeşte
ingenuitate;
care
dă
dovadă
de
o
franchețe
inocentă
și
naivă.
2.
II.
(teatru,
cinem.)
rol
care
prezintă
o
tânără
fată
naivă;
(prin
ext.)
persoană
candidă.
3.
I.
(antonime)
incredul,
mefient,
neîncrezător.
naiv, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (fr. naïf)
1.
adj.
(și
adv.,
s.
m.
f.)
natural,
candid,
ingenuu;
sincer,
neprefăcut.
2.
fără
experiență,
credul,
inocent.
3.
artă
~ă
=
artă
cu
trăsături
artizanale
și
populare,
caracterizată
prin
enumerarea
și
descrierea
minuțioasă,
intuitivă,
a
lucrurilor,
ființelor
etc.
4.
(peior.)
simplist,
prostuț;
copilăresc.
5.
s.
m.
pl.
pictori
care
ignorează
perspectiva,
legile
proporțiilor
și
ale
compoziției
etc.
simplitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (simplu + -itate)
1.
însuşirea
de
a
fi
simplu;
simplicitate.
2.
lipsă
de
artificialitate,
de
afectare,
de
rafinament;
sinceritate.
3.
naivitate,
credulitate.
credințăreț, -eață
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (credință + -reț)
1.
(persoană)
care
crede
ușor
ce
i
se
spune;
credul.