Dictionar

acatalepsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acatalepsie)

1. (la scepticii greci) renunțare din principiu de a mai căuta soluția unei probleme; imposibilitatea de a atinge certitudinea.
2. (med.) nesiguranță în punerea unui diagnostic.
3. (med.) boală care atacă creierul și îi privează pe cei atacați de capacitatea de a înțelege un lucru, de a urma un raționament.
 

anencefal

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. anencéphale)

1. monstru lipsit de creier; individ sau animal care nu are encefal.
 

angioencefalografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. angio-encéphalographie)

1. radiografie a vaselor creierului cu o substanță opacă la razele X.
 

antiischemic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (anti- + ischemic)

1. (medicament) cu acțiune vasodilatatoare capabil să amelioreze irigația deficitară la nivelul membrelor și creierului.
 

apoplexie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apoplexie, lat., gr. apoplexia)

1. pierdere totală a conștiinței, provocată de ruptura unui vas din creier, urmată de hemoragie.
2. boală a plantelor datorată căldurilor excesive, ducând la uscarea lor bruscă.
 

apraxie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apraxie, gr. praxis)

1. incapacitate patologică de a executa mișcări coordonate ca urmare a unor leziuni ale creierului.