Dictionar

creofag, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. créophage)

1. (despre insecte) care se hrănește cu carne; carnivor.
 

creofagie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. créophagie)

1. (despre insecte) faptul de a se hrăni cu carne, de a fi carnivor.
2. obișnuință de a se hrăni cu carne.
 

carnivor, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. carnivore, lat. carnivorus)

1. adj. (despre animale) care se hrănește cu carne; carnasier; creofag, zoofag.
2. plante ~e = plante care digeră prin flori insecte sau microorganisme.
3. s. n. pl. ordin de mamifere, cu carnasiere și canini lungi și ascuțiți, care se hrănesc predominant cu carne.