Dictionar

crescut

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. accretus)

1. (despre aluat) care și-a mărit volumul prin dospire.
2. (despre ființe) ajuns la un oarecare stadiu de maturizare.
3. (despre unele legume) care a dat, în timpul conservării, lujeri, muguri.
4. (bot.) complet dezvoltat.
5. (bot.) concrescut.
 

concrescut

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (vb. concrește)

1. unit, sudat.
2. (d. plante, fructe, semințe etc.) care au crescut împreună; concrescent.
 

adnat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. adnatus)

1. (bot.; despre organe) crescut pe un alt organ; atașat direct, părând să se unească.
2. (referitor la lamelele unei ciuperci) aderent.
 

amficotiledon, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amphicotilédon)

1. (bot.) cu cotiledoanele concrescute.
 

antifebrină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. antifébrine)

1. medicament care scade temperatura crescută a anumitor boli acute; medicament contra febrei.
 

antihipertensiv, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (anti- + hipertensiv)

1. (medicament) contra hipertensiunii; care se administrează pentru a reduce tensiunea arterială crescută; hipotensiv.
 

Brahma

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. brahma)

1. rasă de găini grele din Asia, crescute pentru carne.
 

clan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. clan)

1. grup de familii înrudite la popoarele celtice.
2. comunitate umană din orânduirea primitivă, formată din indivizi uniți prin legături de rudenie și de limbă; gintă, trib.
3. mic grup de specii vegetale, crescute pe suprafețe puțin întinse, care tind să se răspândească.
4. (peior.) clică.