Rezultate secundare (Crez;):
Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (crede + -ăcios)
1. care crede prea ușor; credul.
2. (var.) crezecios.
3. (antonime) incredul, neîncrezător.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crésol)
1. lichid extras din gudroanele de huilă, amestec de izomeri, cu proprietăţi antiseptice.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accréditer)
1. a da autoritatea necesară unui reprezentant diplomatic pe lângă un guvern străin; a împuternici.
3. (fin.) a deschide, a pune la dispoziţia cuiva un acreditiv.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. accouplage)
1. acțiunea de cuplare, de a face două mecanisme, două motoare să lucreze împreună; acuplare, cuplaj.
2. organ de mașină servind la stabilirea unei legături elastice sau la înmagazinarea unei energii mecanice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. appréhensif)
1. care exprimă, trădează aprehensiune; care simte aprehensiune; timid; neîncrezător.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. quiétisme)
1. concepţie etico-religioasă care recomandă contemplaţia mistică, negând importanţa practicii rituale.
2. doctrină mistică, elaborată de Miguel de Molinos în secolul al XVII-lea, care vizează desăvârșirea creștină printr-o stare de liniște pasivă și încrezătoare a sufletului.
3. (prin ext.) orice concepţie care consideră pasivitatea contemplativă ca ideal al vieţii.
4. (prin anal.) atitudine sau stare de indiferență, pasivitate, inacțiune.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. quiétiste)
1. I. referitor la chietism, doctrină mistică care vizează desăvârșirea creștină printr-o stare de liniște pasivă și încrezătoare a sufletului.
2. II. adept al chietismului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. confiant)
1. care are încredere în cineva sau ceva; încrezător.
2. care exprimă confianță, încredere.
4. (antonime) anxios, circumspect.