Dictionar

credibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. crédible, lat. credibilis)

1. care poate fi crezut; verosimil.
 

creditabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (credita + -bil)

1. care poate fi creditat.
2. pe bază de credit.
3. demn de crezut.
4. care poate fi validat pentru o diplomă, un merit etc.
5. (antonim) necreditabil.
 

desfide

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. défier, lat. deffidere)

1. a provoca (pe cineva) dovedească un lucru știind nu va reuși; a declara, a spune cuiva nu este crezut, e considerat incapabil.
2. a înfrunta, a sfida, a brava un pericol, o primejdie.
 

doctoral, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. doctoral)

1. de doctor.
2. (despre atitudini, ton) afectat, pedant, încrezut, solemn.
 

enormitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. énormité, lat. enormitas)

1. întindere colosală.
2. lucru de necrezut; exagerare.
3. prostie; aberație; absurditate.