Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. creta)
1. carbonat de calciu natural, format din cochiliile unor animale marine foarte mici.
2. bucată din această materie, pentru scris pe o tablă neagră.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crétacé)
1. adj. (despre roci) de natura cretei.
2. (despre plante) care creşte pe sol cretacic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. Kretazisch)
1. (din) ultima perioadă a mezozoicului, care succedă jurasicului, cu depuneri masive de calcar; cretaceu (II).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. crétois)
1. (locuitor) din Creta.
2. (s. f.) limbă vorbită în Creta antică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. crétique, lat. creticus)
1. ritm ~ = ritm ternar, inversul amfibrahului, în care silaba de la mijloc este neaccentuată.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. crétin)
Parte de vorbire: vb.
Origine: (germ. ablaktieren, lat. ablactare)
1. intr. a înceta secreția de lapte matern.
2. tr. a înlocui treptat laptele matern cu alte alimente necesare sugarului; a înțărca.
3. (refl.; despre sugari) a refuza laptele matern.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablactation, lat. ablactatio)
1. trecere treptată și progresivă de la alimentația exclusiv lactată a sugarului la o alimentație diversificată; ablactare.
2. încetare a secreţiei de lapte matern.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (germ. abstrakt, lat. abstractus)
1. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real.
2. în ~ = pe bază de deducţii logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înţeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă ~ă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducţia abstractă şi încifrarea imaginii; abstracţionism.
3. s. n. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract.
4. ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acţiunea acestuia.
5. categorie filozofică desemnând cunoaşterea proprietăţilor esenţiale şi generale.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abstractiza)
1. operaţie a gândirii constând în a degaja din mulţimea însuşirilor şi legăturilor fenomenelor şi obiectelor pe cele fundamentale, esenţiale, generale; abstracţie.
2. trecere de la concret la abstract.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abstractionnisme)
1. artă abstractă, care atinge sau caută un nivel de abstractizare.
2. (filosofie) tendința de a da abstracțiilor la fel de multă sau mai multă valoare decât realităților concrete.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. acinus)
1. mică formaţie anatomică în formă de fund de sac, într-un canal glandular excretor.