concreşte

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (lat. concrescere)

1. (despre organe vegetale sau animale) a crește împreună, unindu-se într-un tot.

creştere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. crescere)

1. acțiunea de a crește.
2. dezvoltare, mărire treptată.
3. sporire, mărire a numărului, volumului, intensității, duratei etc. unui lucru, unui fenomen etc.
4. prăsire, înmulțire.
5. ~a animalelor = ramură a agriculturii care are ca obiect înmulțirea și creșterea animalelor și păsărilor, a viermilor de mătase, a peștilor și stupăritului.
6. educare, educație.
7. loc. adj. fără ~ = prost-crescut, needucat.
8. expr. bună-~ = educație aleasă.

creştere; dezvoltare

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT incrementum; accrementum; accrescentia; accretio; crescentia
2. FR croissance; développement
3. EN increase; growth
4. DE Wachstum; Vergrößerung; Entwicklung; Zunahme; Zuwachs; Vermehrung
5. RU рост; рaзвитие; прирост; возрaстaние; прирaщение
6. HU növekedés, fejlődés

abatere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
11. (gram.) excepție.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.

acarofil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acarophile)

1. care creşte în simbioză cu acarienii; acarofitic.

acarofitic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acarophytique)

1. care crește în simbioză cu acarienii; acarofil.

accelerando

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. accelerando)

1. (muzică) (ca indicație de execuție) din ce în ce mai repede, grăbind.
2. indicație de tempo care cere interpretului accelerarea, creșterea mișcării; incalzando.

acceleraţie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accélération, lat. acceleratio)

1. creştere a vitezei unui corp în mişcare în unitatea de timp.
2. ~ gravitaţională = acceleraţia pe care o au corpurile în cădere liberă.

accentua

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. accentuer)

1. tr. a scoate în evidenţă prin accent.
2. (fig.) a reliefa, a sublinia.
3. refl. (fig.) a se mări, a creşte treptat.