anabaptism
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (fr. anabaptisme)
Etimologie: (fr. anabaptisme)
1. sectă religioasă care nu recunoaște valoarea botezului la copii.
2. doctrină creștină care susține că botezul ar trebui să fie administrat numai copiilor care au atins vârsta rațiunii, iar creștinii botezați înainte de această vârstă ar trebui să fie botezați din nou.