Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. accusateur)
2. ~ public = (în unele state) procuror (2) în procesele criminale.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., engl. amok)
1. boală mintală tropicală, provocată de abuzul de stupefiante, excitante etc., manifestată prin tendinţă la fugă şi impulsuri criminale.
2. (fig.) izbucnire violentă, furie inexplicabilă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. incriminer, lat. incriminare)
1. a imputa cuiva acte criminale, abuzuri etc.; a învinui.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (germ. Polizist)
1. s.m. agent, funcţionar de poliţie.
2. adj. de poliţie, poliţienesc.
3. care îşi exercită puterea cu sprijinul poliţiei.
4. roman (sau film) ~ = roman (sau film) în care sunt înfăţişate fapte criminale; polisier.