Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. infamie, lat. infamia)
1. caracterul a ceea ce este infam; ticăloşie, josnicie, nemernicie.
2. stâlpul ~ei = loc unde erau ţinuţi infractorii şi criminalii legaţi pentru a putea fi loviţi de mulţime; a. ţintui (sau a pune) la stâlpul ~ei = a supune oprobriului public, a infiera.