Rezultate principale (Crispa.):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. crisper, lat. crispare)
1. refl. a se contracta involuntar, a se încleşta.
Rezultate secundare (Crispa.):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. crispant)
1. care produce tensiune nervoasă, care enervează, irită, agasează; care depăşeşte o anumită limită.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (crispa)
1. acțiunea de a se crispa; încleștare, contractare, crispație.
2. contracție, spasm al nervilor sau mușchilor.
3. strângere prin care anumite lucruri se contractă prin încrețirea suprafeței.
4. imobilizare într-o anumită stare de spirit.
5. (antonime) decrispare, decontractare, destindere.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Krispeln)
1. operaţie prin care se imprimă pieilor de box etc. un relief caracteristic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. crispé)
1. (despre faţă, degete etc.) contractat, încleştat; (despre oameni) cu faţa, cu degetele etc. contractate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. crispation)
1. acțiunea de a se crispa; încleștare, contractare, crispare.
2. contractare în mod involuntar a mușchilor, a nervilor, a feței etc.
3. strângere care scade suprafața unui obiect prin încrețirea acestuia.
4. imobilizare într-o anumită stare de spirit.
6. (antonime) decrispare, decontractare, destindere.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. décrisper)
1. a face (o situaţie) mai puţin încordată; a deconecta.
2. a decontracta mușchii, fața etc.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. contorsionner)
1. tr., refl. a face contorsiuni, crispaţii. (fig.) atitudine forţată, mişcări dezordonate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (crispa)
1. acțiunea de a se crispa; încleștare, contractare, crispație.
2. contracție, spasm al nervilor sau mușchilor.
3. strângere prin care anumite lucruri se contractă prin încrețirea suprafeței.
4. imobilizare într-o anumită stare de spirit.
5. (antonime) decrispare, decontractare, destindere.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. crispation)
1. acțiunea de a se crispa; încleștare, contractare, crispare.
2. contractare în mod involuntar a mușchilor, a nervilor, a feței etc.
3. strângere care scade suprafața unui obiect prin încrețirea acestuia.
4. imobilizare într-o anumită stare de spirit.
6. (antonime) decrispare, decontractare, destindere.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (de1- + corset)
1. a elibera dintr-un cadru rigid; a relaxa, a decrispa.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. décrisper)
1. a face (o situaţie) mai puţin încordată; a deconecta.
2. a decontracta mușchii, fața etc.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. décomposer)
1. tr. a (se) desface în elementele componente, a (se) dezmembra.
2. refl. (despre substanţe organice) a se strica, a se altera.
4. (fig.) a decădea moral; a-şi deforma caracterul, înfăţişarea; (despre faţă) a se crispa.