Dictionar

Rezultate principale (Crispa.):

Crispa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. crisper, lat. crispare)

1. refl. a se contracta involuntar, a se încleşta.


Rezultate secundare (Crispa.):

Crispant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. crispant)

1. care produce tensiune nervoasă, care enervează, irită, agasează; care depăşeşte o anumită limită.


Crispare (1)

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (crispa)

1. acțiunea de a se crispa; încleștare, contractare, crispație.

2. contracție, spasm al nervilor sau mușchilor.

3. strângere prin care anumite lucruri se contractă prin încrețirea suprafeței.

4. imobilizare într-o anumită stare de spirit.

5. (antonime) decrispare, decontractare, destindere.


Crispare (2)

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Krispeln)

1. operaţie prin care se imprimă pieilor de box etc. un relief caracteristic.


Crispat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. crispé)

1. (despre faţă, degete etc.) contractat, încleştat; (despre oameni) cu faţa, cu degetele etc. contractate.


Crispaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. crispation)

1. acțiunea de a se crispa; încleștare, contractare, crispare.

2. contractare în mod involuntar a mușchilor, a nervilor, a feței etc.

3. strângere care scade suprafața unui obiect prin încrețirea acestuia.

4. imobilizare într-o anumită stare de spirit.

5. (var.) (înv.) crispațiune.

6. (antonime) decrispare, decontractare, destindere.


Decrispa

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. décrisper)

1. a face (o situaţie) mai puţin încordată; a deconecta.

2. a decontracta mușchii, fața etc.

3. (antonim) a (se) crispa.


Contorsiona

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. contorsionner)

1. tr., refl. a face contorsiuni, crispaţii. (fig.) atitudine forţată, mişcări dezordonate.


Crispare (1)

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (crispa)

1. acțiunea de a se crispa; încleștare, contractare, crispație.

2. contracție, spasm al nervilor sau mușchilor.

3. strângere prin care anumite lucruri se contractă prin încrețirea suprafeței.

4. imobilizare într-o anumită stare de spirit.

5. (antonime) decrispare, decontractare, destindere.


Crispaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. crispation)

1. acțiunea de a se crispa; încleștare, contractare, crispare.

2. contractare în mod involuntar a mușchilor, a nervilor, a feței etc.

3. strângere care scade suprafața unui obiect prin încrețirea acestuia.

4. imobilizare într-o anumită stare de spirit.

5. (var.) (înv.) crispațiune.

6. (antonime) decrispare, decontractare, destindere.


Decorseta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (de1- + corset)

1. a elibera dintr-un cadru rigid; a relaxa, a decrispa.


Decrispa

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. décrisper)

1. a face (o situaţie) mai puţin încordată; a deconecta.

2. a decontracta mușchii, fața etc.

3. (antonim) a (se) crispa.


Descompune

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. décomposer)

1. tr. a (se) desface în elementele componente, a (se) dezmembra.

2. refl. (despre substanţe organice) a se strica, a se altera.

3. (fig.) a se destrăma.

4. (fig.) a decădea moral; a-şi deforma caracterul, înfăţişarea; (despre faţă) a se crispa.