Dictionar

Rezultate secundare (Cristal.):

Cristal 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cristal, gr. krystallos)

1. corp mineral (dintr-o rocă) sub formă de poliedru, mărginit de feţe netede.

2. ~ de stâncă = formă naturală cristalizată, pură a silicei.

3. (p. anal.) sticlă de fabricaţie specială, de calitate superioară, transparentă şi incoloră.

4. vas, obiect fabricat dintr-o astfel de sticlă.


Cristal lichid

Parte de vorbire: s.n. (sintagmă)
Origine: (cf. fr. cristal liquide)

1. (chim., fiz.) stare a materiei care combină proprietățile unui lichid obișnuit și cele ale unui solid cristalizat; materie în această stare.

2. (chim., fiz.) substanță lichidă care poate lua o formă asemănătoare cristalelor (de exemplu sferică).


CRISTAL(O)-, CRISTALI-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. cristall/o/-, cristalli-, cf. gr. krystallos „gheaţă, sticlă”)

1. „cristal”.


CRISTALI-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. crystallus „cristal”)

1. „cristal”.


Cristalifer, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cristallifère)

1. care conţine cristale.


Cristaliform, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cristalliforme)

1. în formă de cristale; cristalin.


Abietin

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abiétine)

1. substanţă răşinoasă extrasă din lemnul de brad, sub formă de cristale incolore, solubile în apă şi alcool; coniferină.

2. substanță rășinoasă, extrasă din terebentina de Strasbourg sau balsamul de Canada, capabilă se cristalizeze.


Acetamidă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acétamide)

1. (chimie) compus organic, alb, cristalin și solid în forma sa pură, produs prin deshidratarea acetatului de amoniu (CH3CONH2); amidă a acidului acetic.


Acomodare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (acomoda)

1. acţiunea de a se acomoda; acomodaţie.

2. ~ vizuală = modificare spontană a curburii cristalinului.

3. (biol.) adaptare individuală care nu afectează decât fenotipul.

4. (lingv.) asimilaţie parţială între două sunete în contact direct.


Acomodator

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accommodateur)

1. (muşchi) la acomodarea cristalinului.


Acomodație

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. accommodation)

1. acțiunea sau rezultatul acțiunii de a (se) acomoda; acomodare.

2. schimbarea prezentată de o ființă vie pentru a se adapta în afara mediului său natural.

3. (biologie) adaptarea unui organism la schimbările din mediul său de viață.

4. (psihologie) modelarea psihică inconștientă care permite unui individ adaptarea la mediul său.

5. (oftalmologie) modificarea curburii cristalinului, care permite ochiului vadă clar obiectele aflate la diferite distanțe de el; modificări oculare adaptative care asigură claritatea imaginilor pentru diferite distanțe de vizualizare.

6. (învechit) acțiunea de instalare convenabilă a unei persoane.

7. (var.) acomodațiune.

8. (antonime) inadaptare, neadaptare.


Actinolit

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actinolithe)

1. piatră strălucitoare verde, cu cristale alungite radiale.