Dictionar

cristalizat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cristaliza)

1. care se prezintă sub formă de cristale; care este transformat în cristale; care este format din cristale; acoperit de cristale.
2. zahăr ~ = zahăr alb care se prezintă sub formă de mici cristale.
3. (prin ext.) (despre idei, noțiuni, cunoștințe etc.) bine conturat.
4. (antonim) necristalizat.
 

cristalizație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cristallisation)

1. acțiunea de a (se) cristaliza și rezultatul ei; cristalizare.
2. fenomen prin care un corp trece în starea de cristal; transformare în cristal; constituirea unui corp cu structură cristalină.
3. (var.) (înv.) cristalizațiune.
4. (antonime) disoluție, dezagregare.
 

cristalizator

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Kristallisator)

1. dispozitiv în care poate fi efectuat un proces de cristalizare; vas de laborator pentru cristalizarea soluțiilor; cristalizor.
 

aloxit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aloxite)

1. alumină cristalizată folosită ca produs refractar sau abraziv.
 

amorf, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amorphe, gr. amorphos)

1. (despre substanțe solide) care nu are formă cristalizată proprie.
2. fără formă precisă.
3. (fig.) nediferențiat; inform.
4. (fam.) indiferent, nepăsător, apatic.
 

anauxit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anauxite)

1. mineral cristalizat, de culoare albă, cu luciu sidefiu.
 

andaluzit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. andalousite)

1. silicat natural de aluminiu, roz sau brun, cristalizat rombic.
 

antracen

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthracène)

1. hidrocarbură aromatică, substanță cristalizată, care se prepară prin distilarea gudroanelor de huilă.
 

aragonit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aragonite)

1. carbonat de calciu natural, cristalizat, pentru obiecte ornamentale și decorative.