Rezultate principale (Critică.):
Critica
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. critiquer)
1. a dezvălui greşelile, lipsurile unei persoane, ale unei opere etc., arătând cauzele şi indicând mijloacele de îndreptare.
2. a arăta cu răutate sau cu exagerare lipsurile sau greşelile cuiva.
3. (peior.) a vorbi de rău, a bârfi.
Critică
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. critique, lat. criticus, gr. kritike)
1. analiză, apreciere a valorii faptelor, acţiunilor şi creaţiilor oamenilor.
2. apreciere (severă) a însuşirilor, a comportamentului cuiva.
3. ~ă literară = studiu aplicat la opera literară, pe care o analizează, o comentează, valorificând-o în special sub unghi artistic.
4. ~ă de text = comentariu asupra unui manuscris în scopul stabilirii autorului, datei elaborării lui, formei originare etc.
Rezultate secundare (Critică.):
Autocritica
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. s’autocritiquer)
1. refl. a se critica pe sine însuşi.
Criticabil, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. critiquable)
1. care poate, merită să fie criticat.
Criticant, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. critiquant)
1. (fam.) (cel) care este gata oricând să facă o critică negativă; care bârfeşte, intrigant.
Criticastru
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Kritikaster)
1. (peior.) critic mărunt, neînsemnat.
Metacritică
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Metakritik)
Preusocritică
Parte de vorbire: s.
Origine: (pseudo- + critică)
Acerb, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acerbe, lat. acerbus)
1. care caută să rănească (vorbind despre un ton, un cuvânt, o remarcă); care critică cu răutate; îndârjit, înverșunat, necruțător.
2. (antonime) agreabil, șarmant.
Anticritic, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anticritique, /II/germ. Antikritik)
1. adj. referitor la anticritică.
2. s. f. răspuns la o critică.
Antiintelectualism
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. antiintellektualizm)
1. atitudine critică faţă de tendinţa de folosire excesivă a abstracţiilor, a operaţiilor logico-intelectuale în interpretarea fenomenelor.
2. concepţie care neagă posibilitatea cunoaşterii ştiinţifice a adevărului cu ajutorul raţiunii; iraţionalism.
Apostrofa
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. apostropher)
1. a adresa cuiva o mustrare, a dojeni, a critica.
Ataca
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. attaquer)
2. (fig.) a lua atitudine potrivnică faţă de o situaţie, de o teorie etc.; a critica, a acuza.
4. a cere în justiţie anularea sau reexaminarea unei hotărâri ori a unui act juridic.
5. a aborda (o problemă, un subiect, o discuţie).
6. intr. a lua iniţiativa într-o întrecere sportivă.
7. a începe executarea unei piese muzicale.
8. refl. (fam. a se simţi jignit; a se ofusca.
Autocritic, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. autocritique, după rus. samokritika)
1. adj. bazat pe autocritică.
2. s. f. analiză critică a propriei activităţi.