Dictionar

alertă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. alerte)

1. semnal, de obicei sonor, a unui pericol iminent care declanșează luarea măsurilor necesare pentru a-l evita; alarmă, prevenire.
2. stare de apărare în fața unui pericol, a unei situații critice; durata acestei stări.
3. semnal convențional internațional folosit pentru a atrage atenția asupra evoluției diverselor fenomene cerești.
4. (expr.) a fi în ~ = a fi într-o stare de îngrijorare vigilentă.
 

cufic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. coufique)

1. care este fără puncte diacritice (vorbind despre o scriere arabă veche, folosită mai întâi pentru caligrafia Coranului, apoi în inscripții ornamentale și monede).
2. scriere ~ă = formă veche de scriere arabă, pentru caligrafierea Coranului.
 

dogmatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dogmatique, lat. dogmaticus)

1. adj. referitor la dogme; cu caracter de dogmă.
2. care respectă cu strictețe dogmele, respingând principiul verificării critice al gândirii creatoare.
3. mărginit, închistat în dogme.
4. s. f. parte a teologiei cuprinzând expunerea sistematică a dogmelor unei religii; tratat despre dogme.
5. s. m. f. dogmatist.
 

metacritic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. métacritique)

1. (med.) care urmează perioadei critice a unei boli.
 

vapori

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. vapeur, lat. vapor)

1. pl. substanță aflată în stare gazoasă la o temperatură inferioară celei critice.