Dictionar

 

criticist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. criticiste)

1. I. referitor la criticism, doctrină filozofică bazată pe critica cunoașterii.
2. II. adept al criticismului.
 

avanpremieră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. avant-première)

1. reprezentație pentru critici, ziariști etc. înaintea premierei unui spectacol, a unui film.
 

caudine

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. /fauces/ Caudinae)

1. pl. a trece sub furcile ~ = a impune condiții umilitoare (după o înfrângere totală); (p. ext.) a supune unei critici severe.
 

criticist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. criticiste)

1. I. referitor la criticism, doctrină filozofică bazată pe critica cunoașterii.
2. II. adept al criticismului.