Rezultate secundare (Criticismului.):
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. criticiste)
1. I. referitor la criticism, doctrină filozofică bazată pe critica cunoaşterii.
2. II. adept al criticismului.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (rus. empiriokritik)
1. I. referitor la empiriocriticism, doctrină bazată pe critica valorii obiective a științei.
2. II. adept al empiriocriticismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. empiriomonizm)
1. variantă a empiriocriticismului în Rusia, care susţinea că lumea fizică este experienţa „socialmente organizată” a „omenirii colective”.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. empiriosimbolizm)
1. variantă a empiriocriticismului care consideră reprezentările şi noţiunile nu ca imagini ale lumii materiale, ci numai ca simboluri ale senzaţiei noastre.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. néo-critique)
1. I. care aparține neocriticismului; referitor la neocriticism; neocriticist.
2. II. adept al neocriticismului; neocriticist.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. néo-criticiste)
1. I. care se referă la neocriticism (doctrină filozofică reînnoită a kantianismului) sau care se inspiră din acesta; neocritic.
2. II. adept al neocriticismului; neocritic.