Dictionar

Rezultate principale (Criza,):

Criză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crise)

1. manifestare violentă a contradicţiilor (economice, politice, ideologice, militare etc.).

2. ~ economică = fază a ciclului economic în care se formează un surplus relativ de mărfuri în raport cu capacitatea de cumpărare limitată a populaţiei, ceea ce duce la scăderea producţiei, la falimente, şomaj etc.; ~ energetică = fenomen complex care se manifestă prin insuficienţa resurselor energetice clasice.

3. moment critic, periculos şi decisiv; tulburare.

4. ~ de guvern = interval de timp care se scurge între demisia unui guvern şi formarea unui nou guvern.

5. lipsă acută.

6. tensiune, zbucium sufletesc, moment de grea încercare, de depresiune sufletească.

7. fază critică în evoluţia unei boli.


Rezultate secundare (Criza,):

Anticriză

Parte de vorbire: adj. inv.
Origine: (anti- + criză, cf. fr. anticrise)

1. destinat prevină sau contracareze o criză; împotriva crizei.


Crizantemă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chrysamthème)

1. plantă decorativă din familia compozeelor, cu flori mari şi frumoase de diferite culori, care înfloreşte toamna târziu; tufănică.


Epicriză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épicrise)

1. concluzie medicală pe foaia de observaţie asupra unui caz examinat şi tratat.


Sincriză

Parte de vorbire: s.
Origine: (gr. synkrisis)

1. figură retorică prin care se defineşte ceva prin contrariul său.


Anticriză

Parte de vorbire: adj. inv.
Origine: (anti- + criză, cf. fr. anticrise)

1. destinat prevină sau contracareze o criză; împotriva crizei.


Atac

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. attaque)

1. faptul de a ataca; acţiune de luptă ofensivă.

2. agresiune împotriva cuiva.

3. iniţiativă într-un joc sportiv.

4. jucătorii care formează linia atacantă a unei echipe.

5. acţiune violentă şi susţinută împotriva unor teorii, concepţii etc.

6. (med.) acces (2), criză, şoc.

7. (muz.) moment în care o voce sau un instrument începe cânte; emisiune mai accentuată a unui sunet.


Aură

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., fr. aura)

1. aureolă (5).

2. stare particulară care precedă o criză de epilepsie.

3. fenomen biofizic dintr-un câmp de emisiune a unor radiaţii ale corpului, de natură luminoasă sau electromagnetică.


Bazedovism

Parte de vorbire: s.
Origine: ( fr. basedowisme)

1. criză acută, în timpul bolii bazedov, după o tiroidectomie, caracterizată prin creşterea stării de anxietate, agitaţie, tahicardie etc.


Comiţialitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. comitialité)

1. (med.) criză nervoasă paroxistică, caracterizată prin convulsii intermitente, însoțite de pierderea cunoștinței, de halucinații senzoriale și de alte tulburări psihice; epilepsie, criză epileptică.


Cosmopolitism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cosmopolitisme, rus. kosmopolitizm)

1. concepţie din epoca de criză a sclavagismului grec şi roman care promova ideea „cetăţeniei universale”.

2. concepţie care propagă indiferenţa faţă de patrie, neîncrederea în capacităţile creatoare ale propriului popor, dispreţul faţă de valorile culturii materiale şi spirituale ale propriei naţiuni, faţă de limba şi tradiţiile naţionale progresiste.