criză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. crise)

1. manifestare violentă a contradicțiilor (economice, politice, ideologice, militare etc.).
2. ~ economică = fază a ciclului economic în care se formează un surplus relativ de mărfuri în raport cu capacitatea de cumpărare limitată a populației, ceea ce duce la scăderea producției, la falimente, șomaj etc.; ~ energetică = fenomen complex care se manifestă prin insuficiența resurselor energetice clasice.
3. moment critic, periculos și decisiv; tulburare.
4. ~ de guvern = interval de timp care se scurge între demisia unui guvern și formarea unui nou guvern.
5. lipsă acută.
6. tensiune, zbucium sufletesc, moment de grea încercare, de depresiune sufletească.
7. fază critică în evoluția unei boli.

anticriză

Parte de vorbire:  adj. inv.  
Etimologie: (anti- + criză, cf. fr. anticrise)

1. destinat să prevină sau să contracareze o criză; împotriva crizei.

crizantemă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chrysamthème)

1. plantă decorativă din familia compozeelor, cu flori mari și frumoase de diferite culori, care înflorește toamna târziu; tufănică.

epicriză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épicrise)

1. concluzie medicală pe foaia de observație asupra unui caz examinat și tratat.

sincriză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (gr. synkrisis)

1. figură retorică prin care se definește ceva prin contrariul său.

anticriză

Parte de vorbire:  adj. inv.  
Etimologie: (anti- + criză, cf. fr. anticrise)

1. destinat să prevină sau să contracareze o criză; împotriva crizei.

atac

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. attaque)

1. faptul de a ataca; acțiune de luptă ofensivă.
2. agresiune împotriva cuiva.
3. inițiativă într-un joc sportiv.
4. jucătorii care formează linia atacantă a unei echipe.
5. acțiune violentă și susținută împotriva unor teorii, concepții etc.
6. (med.) acces (2), criză, șoc.
7. (muz.) moment în care o voce sau un instrument începe să cânte; emisiune mai accentuată a unui sunet.

aură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., fr. aura)

1. aureolă (5).
2. stare particulară care precedă o criză de epilepsie.
3. fenomen biofizic dintr-un câmp de emisiune a unor radiații ale corpului, de natură luminoasă sau electromagnetică.

bazedovism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: ( fr. basedowisme)

1. criză acută, în timpul bolii bazedov, după o tiroidectomie, caracterizată prin creșterea stării de anxietate, agitație, tahicardie etc.

comițialitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. comitialité)

1. (med.) criză nervoasă paroxistică, caracterizată prin convulsii intermitente, însoțite de pierderea cunoștinței, de halucinații senzoriale și de alte tulburări psihice; epilepsie, criză epileptică.

cosmopolitism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cosmopolitisme, rus. kosmopolitizm)

1. concepție din epoca de criză a sclavagismului grec și roman care promova ideea „cetățeniei universale”.
2. concepție care propagă indiferența față de patrie, neîncrederea în capacitățile creatoare ale propriului popor, disprețul față de valorile culturii materiale și spirituale ale propriei națiuni, față de limba și tradițiile naționale progresiste.