Dictionar

Rezultate principale (Croială.):

Croială

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (croi + -eală)

1. felul cum e croită o haină; tăietură.

2. (fig.) fel de a fi; caracter.

3. (înv.) plan, arhitectură.

4. (var.) (reg.) curuială.


Rezultate secundare (Croială.):

Charleston

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. charleston)

1. dans american de perechi împrumutat din folclorul negrilor, cu mişcări foarte repezi, prin flexiunea părţii de jos a picioarelor; melodia corespunzătoare.

2. talger ~ = talger (cinel) dublu, acţionat cu piciorul de către baterist, în orchestra de jaz.

3. croială specială de pantaloni.


Chimonou

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. kimono)

1. halat cu mâneci foarte lungi.

2. croială de îmbrăcăminte femeiască în care mâneca este dintr-o singură bucată cu talia.

3. haină femeiască (de casă) croită astfel.


Cloş

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cloche)

1. (despre croială, rochii, mâneci) larg şi cu falduri, în formă de clopot.


Cupă 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coupe)

1. (croitorie) tăietură, croială.

2. (la jocul de cărţi) tăierea, separarea cărţilor în două părţi.


Eleganţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. élégance, lat. elegantia)

1. distincţie, graţie în atitudini, în maniere; rafinament, gust, distincţie în felul de a se îmbrăca, în croiala hainelor.

2. distincţie în limbaj, în stil.


Fason

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. faşon)

1. fel, manieră în care este făcut un lucru; format al unei haine, pălării etc.; croială.

2. (fam.; pl.) nazuri, mofturi.