Rezultate principale (Croială.):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (croi + -eală)
1. felul cum e croită o haină; tăietură.
2. (fig.) fel de a fi; caracter.
Rezultate secundare (Croială.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. charleston)
1. dans american de perechi împrumutat din folclorul negrilor, cu mişcări foarte repezi, prin flexiunea părţii de jos a picioarelor; melodia corespunzătoare.
2. talger ~ = talger (cinel) dublu, acţionat cu piciorul de către baterist, în orchestra de jaz.
3. croială specială de pantaloni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. kimono)
1. halat cu mâneci foarte lungi.
2. croială de îmbrăcăminte femeiască în care mâneca este dintr-o singură bucată cu talia.
3. haină femeiască (de casă) croită astfel.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cloche)
1. (despre croială, rochii, mâneci) larg şi cu falduri, în formă de clopot.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coupe)
1. (croitorie) tăietură, croială.
2. (la jocul de cărţi) tăierea, separarea cărţilor în două părţi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. élégance, lat. elegantia)
1. distincţie, graţie în atitudini, în maniere; rafinament, gust, distincţie în felul de a se îmbrăca, în croiala hainelor.
2. distincţie în limbaj, în stil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. faşon)
1. fel, manieră în care este făcut un lucru; format al unei haine, pălării etc.; croială.
2. (fam.; pl.) nazuri, mofturi.