apocromat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. apochromat)

1. sistem de lentile care are o mai bună corecție a aberațiilor cromatice și sferice decât lentilele acromate comune; obiectiv apocromatic.

bicromat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bichromate)

1. sare obținută prin tratarea cu acid a cromatului unui metal.
2. ~ de potasiu = sare cristalizată, portocalie, folosită ca oxidant și colorant.

cromat 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chromate)

1. sare a acidului cromic.

cromatare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. chromatage)

1. acoperire a obiectelor metalice cu un strat subțire de cromați, rezistent la coroziune.

cromatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. chromatique)

1. adj. referitor la culori, la colorit.
2. (muz.) gamă ~ă = gamă formată dintr-o serie de semitonuri; interval ~ = interval din două sunete cu aceeași denumire (unul dintre ele fiind alterat).
3. s. f. arta preparării și întrebuințării culorilor.
4. ansamblul culorilor unei picturi, ale unui mozaic etc.; colorit.

cromaticitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. chromaticité)

1. (colorimetrie) valoare care reprezintă calitatea unei culori, fără a include luminanța acesteia.
2. (colorimetrie) diagramă de ~ = diagramă care arată toate cromaticitățile posibile de culoare.

aberație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: ( fr. aberration, lat. aberratio)

1. abatere de la normal sau corect; (prin ext.) idee, noțiune, comportament; aberanță; absurditate.
2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.
3. (bot.) abatere importantă față de tip; formă rezultată pe cale de mutație.
4. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.
5. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.
6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizații pe marginea imaginilor.
7. unghi format de direcția adevărată și de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.
8. (var.) (înv.) aberațiune.
9. (antonim) normalitate.

acianopsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acyanopsie)

1. (med.) formă de discromatopsie care constă în imposibilitatea de a distinge culoarea albastră (și violetă, pentru unii autori), una dintre cele trei culori fundamentale (roșu, verde și albastru).

acromat, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n., III. s.m.f.  
Etimologie: (fr. achromat, germ. Achromat)

1. I. (despre sisteme optice) care nu prezintă aberație cromatică; acromatic.
2. II. sistem optic căruia i-a fost corectată sau înlăturată aberația cromatică.
3. III. persoană care nu poate distinge culorile.

acromatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. achromatique)

1. (despre sisteme optice) care nu prezintă aberație cromatică; acromat.
2. (despre constituenți celulari) necolorabil.

acromatism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. achromatisme)

1. proprietate a unui sistem optic de a fi acromatic.

acromatiza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. achromatiser)

1. a corecta sau a înlătura aberația cromatică; a face acromatic.
2. a elimina culorile irizate văzute în imaginea unui obiect.