Dictionar

Rezultate secundare (Cromatică):

Aberaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: ( fr. aberration, lat. aberratio)

1. abatere de la normal sau corect; (prin ext.) idee, noţiune, comportament; aberanţă; absurditate.

2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.

3. (bot.) abatere importantă faţă de tip; formă rezultată pe cale de mutaţie.

4. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.

5. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.

6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizaţii pe marginea imaginilor.

7. unghi format de direcţia adevărată şi de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.

8. (var.) (înv.) aberațiune.

9. (antonim) normalitate.


Acromat, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n., III. s.m.f.
Origine: (fr. achromat, germ. Achromat)

1. I. (despre sisteme optice) care nu prezintă aberație cromatică; acromatic.

2. II. sistem optic căruia i-a fost corectată sau înlăturată aberația cromatică.

3. III. persoană care nu poate distinge culorile.


Acromatic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. achromatique)

1. (despre sisteme optice) care nu prezintă aberaţie cromatică; acromat.

2. (despre constituenţi celulari) necolorabil.


Acromatiza

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. achromatiser)

1. a corecta sau a înlătura aberația cromatică; a face acromatic.

2. a elimina culorile irizate văzute în imaginea unui obiect.


Anomaloscop

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. anomaloscope)

1. aparat pentru măsurarea defectelor de sensibilitate cromatică.


Apocromatic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apochromatique)

1. (despre un obiectiv fotografic) a cărui aberaţie cromatică a fost corectată pentru trei culori (roşu, galben şi violet).