Dictionar

anafază

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anaphase)

1. a treia fază a mitozei, în care cromatidele se îndreaptă, fiecare din polii celulei.
 

chiasmă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chiasma, gr. khiasma)

1. încrucișare a două formații anatomice (tendoane, nervi).
2. punct intracranian în care se întretaie fibrele nervilor optici
3. (biol.) aranjare în cruce a cromatidelor în meioză.
 

crossing-over

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. crossing-over)

1. schimb reciproc de gene între cromatidele cromozomilor omologi, în timpul profazei.
 

diplocromozom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diplochromosome)

1. cromozom anormal cu patru cromatide, în loc de două.
 

teleozom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. télosome)

1. cromozom telocentric cu cromomerul la extremitatea cromatidelor.