Rezultate principale (Cromatină.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chromatine)
1. granulaţie colorabilă, de natură proteică, din nucleul celular, care intră în compunerea cromozomului.
Rezultate secundare (Cromatină.):
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT achromatinum
2. FR achromatine
3. EN achromatin
4. DE Achromatin
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. achromatine)
1. substanţă necolorabilă din nucleul celular.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. idiochromatine)
1. cromatină temporar inactivă, prezentă în celulele germinale.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. achromocentre)
1. corpuscul cromozomic lipsit de cromatină.
2. (bot.) figuri asteriale sau fusoriale de natură centrozomică lipsite de cromatină.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (grec. khroma „culoare”)
1. „culoare, pigmentație, materie colorată, pigment, cromatină, coloranți”.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. chromomère)
1. (anat.) zona centrală a trombocitelor, constituită din granulații roșu-violet; granulomer.
2. (genet.) nume dat granulelor de cromatină dispuse liniar de-a lungul cromozomului; disc colorabil al cromozomului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. idiochromatine)
1. cromatină temporar inactivă, prezentă în celulele germinale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Protokaryon)
1. nucleu primitiv dintr-o masă de cromatină în suspensie în sucul nuclear.