Dictionar

Rezultate principale (Cromatină.):

Cromatină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chromatine)

1. granulaţie colorabilă, de natură proteică, din nucleul celular, care intră în compunerea cromozomului.


Rezultate secundare (Cromatină.):

Acromatină

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT achromatinum

2. FR achromatine

3. EN achromatin

4. DE Achromatin

5. RU aхромaтин

6. HU akromatin


Acromatină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. achromatine)

1. substanţă necolorabilă din nucleul celular.


Idiocromatină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. idiochromatine)

1. cromatină temporar inactivă, prezentă în celulele germinale.


Acromocentru

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. achromocentre)

1. corpuscul cromozomic lipsit de cromatină.

2. (bot.) figuri asteriale sau fusoriale de natură centrozomică lipsite de cromatină.


CROMO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (grec. khroma „culoare”)

1. „culoare, pigmentație, materie colorată, pigment, cromatină, coloranți”.


Cromomer

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. chromomère)

1. (anat.) zona centrală a trombocitelor, constituită din granulații roșu-violet; granulomer.

2. (genet.) nume dat granulelor de cromatină dispuse liniar de-a lungul cromozomului; disc colorabil al cromozomului.


Idiocromatină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. idiochromatine)

1. cromatină temporar inactivă, prezentă în celulele germinale.


Protocarion

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Protokaryon)

1. nucleu primitiv dintr-o masă de cromatină în suspensie în sucul nuclear.