Dictionar

cromozom

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. chromosome; cf. gr. chroma – culoare, soma – corp)

1. (genetică) element microscopic al celulelor, constituit din molecule de ADN și proteine, prezent în nucleu și servind drept suport pentru transmiterea caracterelor ereditare.
2. ~ sexual (x, y) = heterocromozom, gonozom.
 
 
 
 

cromozomic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. chromosomique)

1. (biol.) referitor la cromozom (element al nucleului celular care determină ereditatea); cromozomal.
 

diplocromozom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diplochromosome)

1. cromozom anormal cu patru cromatide, în loc de două.
 

eucromozom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. euchromosome)

1. cromozom tipic, normal.
 

heterocromozom

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. hétérochromosome)

1. cromozom implicat în determinarea sexului; cromozom sexual; heterozom.
 
 

acentric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acentrique, lat. acentricus)

1. (despre cromozomi) nedispus în centru.
2. lipsit de centromere.
 

acrocentric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acrocentrique)

1. cu centromerul la unul din capetele cromozomului.
 
 

acrosindeză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acrosyndèse)

1. împerechere incompletă a doi cromozomi, legați numai la un capăt, în timpul meiozei.
 

alelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allèle)

1. (biol.) fiecare dintre formele sub care poate exista o genă ce ocupă același locus în cromozomii omologi.